Canalul Suez: Cealaltă mare parte a ingineriei din Egipt

Canalul Suez, deschis în 1869, este o cale navigabilă artificială de 193 de kilometri care leagă Marea Mediterană și Marea Roșie, reducând ruta maritimă dintre Europa și Asia cu aproximativ 7,000 de kilometri în comparație cu navigarea în jurul Africii - una dintre cele mai importante piese de infrastructură din istoria modernă a comerțului global și răspunsul egiptean în termenii inginerii lumii antice. ambiție, construit doar 4,500 de ani mai târziu.

Construcția sa a durat un deceniu și a avut un cost uman real, folosind muncă forțată pentru o mare parte a proiectului sub conducerea lui Khedive Ismail, înainte ca presiunea internațională să schimbe forța de muncă către forța de muncă plătită. Egiptul a naționalizat canalul în 1956 sub președintele Gamal Abdel Nasser, un moment definitoriu în istoria egipteană modernă care a declanșat criza de la Suez, un conflict internațional major din perioada Războiului Rece - canalul a rămas sub controlul și funcționarea completă a Egiptului de atunci, iar taxele de canal sunt o sursă semnificativă și continuă de venituri naționale.

Astăzi, aproximativ 12% din volumul comerțului global trece prin canal, iar un proiect major de extindere finalizat în 2015 a adăugat un canal paralel pentru a permite traficul în ambele sensuri pe o parte a lungimii acestuia, reducând timpul de tranzit și crescând capacitatea. Nu este o oprire turistică tipică, dar orașul Ismailia de-a lungul canalului și punctele de observație din apropiere de Port Said oferă o privire cu adevărat interesantă asupra navelor containere masive care trec prin deșert - un tip frapant, foarte diferit de vedere „numai în Egipt” față de piramidele pentru care vin majoritatea vizitatorilor.