Cum a crăpat piatra Rosetta 1,400 de ani de tăcere

Scrierea hieroglifică a fost folosită în mod activ timp de peste 3,000 de ani, apoi a devenit complet de necitit timp de aproximativ 1,400 de ani după ultima inscripție cunoscută din 394 d.Hr. — cunoștințele despre cum să o citești pur și simplu s-au stins odată cu preoția antică a Egiptului.

Descoperirea a avut loc în 1799, când soldații francezi care reconstruiesc un fort în apropiere de Rosetta (Rashid) au găsit o placă de granit negru cu același decret scris în trei scrieri: hieroglife, demotice (o scriere egipteană mai simplă) și greacă veche. Deoarece oamenii de știință puteau deja să citească greacă, piatra le-a dat o cale de intrare, dar tot a durat peste 20 de ani. Savantul francez Jean-François Champollion a spart în cele din urmă sistemul în 1822, realizând că hieroglifele erau un amestec de sunete și idei fonetice, nu imagini pur simbolice, așa cum a presupus toată lumea.

Piatra Rosetta reală locuiește în Muzeul Britanic, nu în Egipt - un punct de controversă în curs și cereri de repatriere. Ceea ce veți vedea în Egipt, în schimb, sunt rezultatele căreia îl puteți citi: fiecare zid al templului, inscripția mormântului și papirusul din Muzeul Egiptean pot fi acum traduse, transformând piatra tăcută în cuvintele, numele și poveștile reale ale oamenilor care au trăit aici cu peste 3,000 de ani în urmă.